Poem

COPILĂRIE

Te simt prin suflul nopţii, demult uitată

Vârstă inocentă ce te-ascunzi în suflet.

Condurii tăi de cleştar se-aud dintr-odată,

Fugind orbeşte de al anilor urlet.

În culori şi în miresme te-ascunzi,

Dar masca nu ţi se potriveşte.

În sunete şi în mişcări te-afunzi,

Dar vântul nu-ţi spune a ta poveste.

În fuga ta nebună mai dăruieşte-mi

Un strop din siropul dulce a anilor

Şi în întunericul nopţii sădeşte-mi

Fructul fericirii şi-a amintirilor.

Retrage-te-n culcuşul zorilor,

Roagă-te pentru sufletul nostru

Mai pervetit în faţa morilor

De vânt, de viitorul sinistru.